Alpinism? Daaaaaa...

Cine ar fi crezut ca eu as fi in stare sa ma urc pe un trunchi de copac de ca. 15-17 metri, sa ma cocotz in varful lui, incet, mai intai cu piciorul drept...apoi dupa un respiro si dupa admirarea lacului Attersee si a muntilor, si cu piciorul stang....apoi foarte lent sa ma ridic in picioare..sa fac o rotatie de 180 de grade...si dupa numaratoarea pana la trei sa fac un pas in fata..si sa cad in gol? Nimeni probabil...nici eu de altfel. Dar am facut-o! :)
Desigur ca esti asigurat cu 2 sfori, fiecare rezistenta la 5 tone, ...dar cu toate astea, tot trebuie sa semnezi inainte de toate o hartie in care iti asumi propria raspundere pentru ce se intampla cu tine pe sus...sau pe jos...Doamne fereste!
Eu am supravietuit! :)
By the way! cea care face cu mana de sus de pe trunchiul de copac sunt eu...
In poze se observa cat de cat cum este amenajat locul...si trebuie sa ma credeti ca am mers pe toate sforile acelea, care mai de care asezate in asa fel incat sa iti ingreuneze parcurgerea distantelor la inaltime...desigur ca nu a lipsit bara fixa, podul mobil din 1, 2 sau 3 sfori intinse, saritura peste un pod de lemn rupt pe o bucata de 2 metri...Am terminat cu succes toate questu-rile-...mai putin vre-o 4 distante de care trainerul ne-a scutit...:) in rest...totul!!!
Am terminat cu un exercitiu super distractiv. Inchipuiti-va o prashtie la marimea de 20 de metri inaltime...in care eu sunt piatra din prashtie :))...da...am fost trasa in spate si in sus de o sfoara...si apoi eu singura...am tras de o alta sfoara (precum la parasute) si in momentul acela eram deja aruncata in fata cu o viteza enorma...acum pendulam inainte si inapoi...dar nu puteam sa nu ma bucur de acolo de sus de peisajul minunat al lacului...La acest exercitiu tipatul nu numai ca este permis, ci este anormal sa nu tzipi. (ma gandesc ca in cazul in care cineva nu tzipa, inseamna ca ii trebuie ceva mult mai extrem ca sa-l determini sa scoata "stresul" dinauntru)
Acum mi se pare si mie incredibil, dar noroc ca exista poze..in felul asta pot sa imi dovedesc inclusiv mie insami ca am trecut cu brio prin aceasta experienta!
O recomand alaturi de urmatorul sfat: nu va uitati in jos!!! Eu nici nu stiu cum arata pamantul de sub mine, dar am inteles ca in momentul in care te uiti in jos creierul de adult reactioneaza ciudat fiindca atunci constientizeaza pericolul (vertij, atac de panica, etc)!
Acum va invit sa vedeti pozele...Hochseilgarten Attersee